Text și regie Eric Vigner, traducere George Banu

În 1926, când mai multe sculpturi ale lui Constantin Brâncuși au fost aduse din Europa în Statele Unite, printre care și Pasărea în spațiu, vameșii americani s-au grăbit să le încadreze în categoria „ustensile de bucătărie și echipament spitalicesc“, aplicând tarifele corespunzătoare. Indignat, Brâncuși a contestat această decize funcționărească nu atât din cauza taxelor vamale, cât din cauza obtuzității cu care era întâmpinată în America arta modernă. Așa a pornit un proces istoric, care s-a judecat în 1927, punând față în față viziuni diferite despre artă, abordări birocratice și dorința puternică a lui Brâncuși de a demonstra că arta poate stârni emoții chiar și prin intermediul unui „obiect neidentificabil“. Din actele acestui proces s-a născut o piesă de teatru.

Spectacolul a fost realizat inițial de Éric Vigner pentru a 50-a ediție a Festivalului de Teatru de la Avignon în iulie 1996 și a fost reluat în ianuarie 1997 pentru inaugurarea atelierului Brâncuși de la Centrul Pompidou din Paris.

În aprilie 2013 a fost recreat ca spectacol lectură în Sala Matisse de la Muzeul de Artă Modernă din Paris, iar în 2015 a fost prezentat la Passerelle, Centrul de artă contemporană de la Brest.

Éric Vigner a studiat mai întâi artele plastice și apoi arta dramatică la l’École de la Rue Blanche și la Conservatoire National Supérieur d’Art Dramatique din Paris.

În 1990 a fondat Compania Suzanne M. Primul său spectacol montat a fost La Maison d’Os de Roland Dubillard.

În 1993 a întâlnit-o pe Marguerite Duras și i-a adaptat pentru teatru cartea La Pluie d’été, cu care a făcut  turnee în toată Franța și în Rusia.

În 1996 este numit director al CDDB–Théâtre de Lorient, Centre Dramatique National, pe care îl va conduce timp de 20 de ani.

În 2002 montează la Comédie-Française Savannah Bay de M. Duras, iar în 2004 La Bête dans la jungle la Centrul Kennedy din Washington. În 2006, pentru a 60-a ediție a Festivalului de la Avignon, creează Pluie d’été à Hiroshima.

La Teatrul Național din Seul (Coreea) realizează o adaptare după Burghezul gentilom, pe care o reia la Opera comică din Paris în 2006.  În 2007 pune în scenă Bărbierul din Sevilla la Teatrul Național din Tirana (Albania), pe care îl reface la Théâtre de Lorient în 2009 și cu care pleacă în turneu în India în 2011. În 2008 montează la 7 Stages din Atlanta – Dans la solitude des champs de coton de Bernard-Marie Koltès. În 2013 creează Gates to India Song, după Vice-consulul și India Song de Marguerite Duras în cadrul Festivalului „Bonjour India” la Bombay, Calcutta și New Delhi.

Ca regizor de operă a fost atras de repertoriul baroc: La Didone de Cavalli (Opera din Lausanne, 2000), L’Empio punito de Melani (Festivalul Bach din Leipzig, 2003) și Antigona de Traetta (Théâtre du Châtelet din Paris, 2004). În 2013 montează la Lorient Orlando de Haendel.

În 2014, în cadrul Festivalului „Mettre en scène” de la Rennes, Vigner realizează Tristan, primul său text, variație liberă și contemporană în jurul mitului lui Tristan și al Isoldei, care a fost publicat la editura Solitaires Intempestifs. Tristan reprezintă prima parte dintr-o trilogie dedicată ritualurilor de dragoste și moarte, urmat de Partage de Midi de Claudel și Vice-consulul de M. Duras. După ce a regizat Iluzia comică de Corneille pentru inaugurarea CDDB acum 20 de ani, a recreat acest spectacol cu ocazia încheierii mandatului său de director al Centrului Dramatic Național Lorient.

“Brâncuși împotriva Statelor Unite” este un spectacol de importanță pentru cunoașterea istoriei amare a valorilor culturale, indiferent de timpul istoric și reușit prin configurarea teatrală. Publicul este captivat de relatarea unui proces cultural și aplaudă mulțumit că a privit cu emoție o lecție de istorie mereu vie.

Aparent spectacolul pare doar o lectură activă a documentelor celebrului proces, dar tensiunea dezbaterii crește de la o scenă la alta. Actorii și regizorul reușesc dezvoltarea procesului, urmărind mai multe planuri. Cel central derulează acțiunea în sine a procesului cu tematica sa majoră – lupta istorică a conservatorismului împotriva inovației. Planurile secundare punctează și substratul tematicii, posibilele cauze ale conflictului precum invidia și impostura, dar și implicarea alarmantă în final, a politicului în cultură. Interpretarea personajelor din această latură tematică, este de asemenea remarcabilă.

Ileana Lucaciu, blogspectator.ro, 4 ianuarie 2017

Au jucat minunat, cu nerv, în acest dificil Spectacol-Eveniment toți actorii din distribuție, cu un buchet de laude în plus pentru Carmen Tănase (avocatul acuzării), Mircea N.Crețu (sculptorul Epstein), Silvian Vâlcu (artistul Steichen), Virginia Rogin (doamna Aitken), Marius Damian (avocatul apărării), Oana Ștefănescu (Judecătorul), Mugur Arvunescu (Fox), Laurențiu Lazăr (Brâncuși) etc.
La „Odeon”, un Spectacol-Eveniment, fascinant curs de istorie nefardată!

Mircea M. Ionescu, Taifasuri, 22 decembrie 2016