de Donald Margulies, regia Vladimir Anton

Proiect câștigător al concursului Tineri regizori – Texte contemporane, ediţia a treia

Piesa Când timpul nu se mișcă îi are ca protagonişti pe Sarah, foto-reporter, care se întoarce rănită din Irak, unde realiza un material despre război şi prietenul ei, James, reporter, copleşit de vină, pentru că a lăsat-o singură acolo. Ei primesc vizita prietenului lor Richard, editor-foto, care le-o prezintă pe noua lui prietenă, Mandy, mult mai tânără decât el. Acţiunea se concentrează pe relaţia dintre cei doi şi pe perspectivele ca Sarah şi James să ducă un stil de viaţă mai convenţional.

„Sarcina unui dramaturg e să emoționeze, să aducă în fața oamenilor adevăruri despre lumea în care trăiesc și despre ei înșiși, adevăruri asupra cărora poate că nu au stat să reflecteze până atunci. Dar piesele mele nu sunt despre idei, ci despre oameni.Când timpul nu se mișcă nu este o piesă politică, ci în primul rând o poveste de dragoste. Se referă la alegerile și la compromisurile pe care le facem cu toții – în dragoste, în muncă, în război. Disputele etice ating toate aspectele vieții.”

Donald Margulies, născut în 1954, este un apreciat dramaturg american şi profesor de engleză şi studii teatrale la Universitatea Yale, laureat al Premiului Pulitzer. Piesele sale cele mai cunoscute sunt: The Country House (2014), Time Stands Still (Când timpul nu se mişcă) (2009) şi Brooklyn Boy(2004). Sight Unseen şi Collected Stories au fost finaliste pentru Premiul Pulitzer pentru Teatru, în 1992 şi respectiv 1997. Dinner with Friends (Cină cu prieteni) a fost distinsă cu Premiul Pulitzer în 2000.

Regizorul piesei Vladimir Anton declară: „Piesa lui Marguilies nu oferă răspunsuri-soluții, din contră potențează întrebările. În lumea noastră îndopată cu imagini-drog de tip reality-show, în care un block-buster sau un război real au puterea mediatică de a livra oamenilor doze concurențiale de adrenalină, care ar mai putea fi misiunea jurnaliștilor plecați în multiplele zone de conflict? Strict aceea de a informa (inevitabil parțial) asupra desfășurării evenimentelor, obligatoriu în regim de „breaking news”? De a facilita cunoașterea (inevitabil superficială) a posibilelor cauze ale violențelor și atrocităților ce vor deveni la un moment dat „istorice”? Sau, poate, rolul lor ar fi mai degrabă de a comunica, prin cuvânt și imagine, povestea unor oameni obișnuiți, unor oameni asemenea nouă, din destinele cărora se compune Istoria?”

Când timpul nu se mişcă a avut premiera în 2009 la Los Angeles, şi în 2010 pe Broadway.
Producţia de la Teatrul Odeon este un proiect câștigător al concursului Tineri regizori – Texte contemporane, ediţia a treia.
Primele reprezentaţii sunt programate pe 12, 17 şi 19 decembrie, de la ora 19.30 la Sala Studio.

Alina Berzunţeanu şi Marius Stănescu propun cel dintâi cuplu, pe Sarah şi James, fotograful şi reporterul, omul de imagine şi omul de text, umblaţi prin toate zonele de conflict şi întorşi ea mai mult moartă decât vie, după explozia unei bombe la o margine de drum, undeva prin Irak, parcă, el depresiv şi ghiftuit de calmante după şocul întâlnirii cu spitalul în care Sarah fusese internată în comă. Cuplu motivându-şi existenţa între moralitatea de a aduce informaţie şi nerecunoscutul (probabil inconştientul) vivere pericolosamente. De cealaltă parte, Mandy şi Richard (Ioana Anastasia Anton şi Adrian Titieni), cuplu aparent nepotrivit ca vârste şi background cultural, dar garanţi cehovieni ai unei lumi care, cum am apucat-o, aşa va să şi rămână. E bine? E rău? Şi de care parte?
Nu ştim, şi, din fericire, actorii construindu-şi atât de delicat/rafinat personajele, nici nu o vom afla. Jocul celor patru e încărcat de firesc, cântărind inteligent vitezele evoluţiei fiecărei personalităţi în parte.

Doru Mareș – yorick.ro – 9 ianuarie 2016

Regizorul a alcătuit ”distribuţia de aur”, cu Alina Berzunţeanu, în rolul principal, pe care ori de câte ori o văd, îi descopăr noi faţete ale talentului ei, Marius Stănescu, în rolul lui James Dodd, uluitor în orice apariţie (fie că e vorba de texte ”grele”, semnate de Shakespeare, Calderon de la Barca, Brecht, Heiner Muller, Caragiale, Oscar Wilde sau texte mai “subţiri”), implicat total în fiecare cuvânt rostit, în fiecare gest, în fiecare mişcare. Adrian Titieni, în rolul lui Richard Erlich, este natural, plin de umor, interrelaţionând perfect cu întreaga echipă. Iar Ioana Anastasia Anton, în rolul lui Mandy Bloom, este cuceritoare.
Scenografia lui Tudor Prodan vine organic în completarea viziunii regizorale, căci intrăm în spaţiul de joc, ca într-un obiectiv al unui aparat de fotografiat, care nu ştii dacă se va deschide să vedem splendorile lumii sau ororile ei. E ca o lamă zimţată, care trece peste conştiinţa noastră, peste sufletul nostru.
Este fotografia etică, morală, atunci când în faţa aparatului sunt măcelăriţi copii, femei, bătrâni? Este fotografia pentru Sarah mai importantă decât viaţa sau este viaţa însăşi sau este fuga de viaţă? La aceste întrebări poate veţi găsi un răspuns împreună cu Alina Berzunţeanu, Marius Stănescu, Adrian Titieni şi Ioana Anastasia Anton.

Irina Budeanu – Cotidianul.ro, 29 martie 2016