de Guillem Clua, regia Bobi Pricop

Kepler–438b, realizat în cadrul proiectului european Fabulamundi. Playwriting Europe, este un spectacol multimedia în care se foloseşte şi o instalaţie video de procesare şi transmisie live dintr-un spaţiu adiacent sălii de spectacol.

Guillem Clua, dramaturg, scenarist și regizor multipremiat, este considerat una dintre cele mai inovatoare și versatile voci ale teatrului spaniol actual. Critica a descris opera sa ca fiind multidisciplinară, eclectică și concentrată pe structura narativă și subiect.

Povestirea întâmplărilor este definitorie pentru stilul său, folosind elemente de comedie, thriller sau melodramă, un ritm trepidant și o influență evidentă din alte medii, precum televiziunea, internetul și cinematograful.

Operele sale au beneficiat de un solid traseu internațional. Clua s-a născut în Barcelona, acum locuieşte la Madrid, dar a trăit și în Londra și New York, orașe care au văzut reprezentate textele sale și i-au influențat puternic stilul scriiturii. Piesele sale au mai fost montate și în Germania, Grecia, Venezuela, Chile, Honduras, Mexic, Cipru și Polonia.

Kepler–438b este cea mai recentă piesă a sa și singura care nu a mai fost produsă până acum. A fost prezentată doar ca spectacol lectură la Barcelona, Atena, New York și New Jersey. În martie 2016, a fost lecturată și la Teatrul Odeon, cu aceeași echipă artistică, în prezența autorului, cu titlul Pământul făgăduinţei.

Bobi Pricop este este unul dintre cei mai apreciaţi regizori ai tinerei generaţii. A absolvit UNATC “I.L.Caragiale” din București – secţia regie teatru în 2011 şi studiile de master în 2013.

A fost distins cu numeroase premii  de regie, începând cu spectacolul său de debut Jocuri în curtea din spate de Edna Mayza, la Teatrul Act, dar şi pentru Profu’ de religie de la Teatrul “Marin Sorescu” din Craiova, Ashes Afar alCompaniei Vanner, Edinburgh Fringe sau Pisica verde realizat la Teatrul Luceafărul din Iaşi, pentru care în 2016 a fost nominalizat și la Premiul UNITER pentru cel mai bun regizor.

Cel mai recent şi aclamat spectacol al său este O întâmplare ciudată cu un câine la miezul nopții după Mark Haddon de la Teatrul Național din București.

Fabulamundi. Playwriting Europe este un proiect de cooperare între teatre, festivaluri şi organizaţii culturale din Italia, Franţa, Germania, Spania şi România, finanțat prin Programul Europa Creativă al Uniunii Europene. Reţeaua urmăreşte să sprijine şi să promoveze dramaturgia contemporană în Europa, cu scopul de a consolida şi îmbogăţi activităţile şi strategiile profesioniştilor şi ale artiştilor care activează în domeniu, şi a oferi autorilor dramatici posibilităţi de conectare, întâlniri multiculturale şi dezvoltare profesională.

În cadrul acestui proiect, la Teatrul Odeon au fost realizate în perioada 2012-2016, opt spectacole lectură din dramaturgia tuturor țărilor partenere. Piesele traduse au fost publicate în 2015 și 2016 în volumele Dramaturgie italiană contemporană și Dramaturgie europeană contemporană, la editura Cheiron și Fundația Culturală „Camil Petrescu”.

Kepler-438b este prima producție realizată în cadrul acestui proiect.

“Un spectacol intens vizual, în care instalația video joacă un rol esențial, pe linia montărilor high-tech pe care o dezvoltă în ultima vreme Bobi Pricop.
În ciuda dezvoltării tehnice – pe care Bobi Pricop o reflectă perfect, îmbinînd jocul actoricesc cu inserții de scene jucate și transmise live din foaierul teatrului și proiectate în sală –, oamenii păstrează aceleași obiceiuri și sînt bîntuiți de aceleași tare. În acest viitor îndepărtat, pare că planeta este zguduită de aceleași probleme ca în 2016 – de fapt, vedem, practic, viitorul acestor probleme, ignorate acum și ignorate și în viitor, cînd însă, poate, amenințarea cu dispariția va fi o realitate imposibil de evitat.”

Silvia Dumitrache, Observator cultural, octombrie 2016

“Noile tehnologii sînt integrate în spectacol nu ca elemente-surpriză, expozitive, în sine, ci ca instrumente teatrale care determină modalităţi de lucru şi forme de interpretare noi. Una dintre partiturile actoriceşti reclamă ca actorul să joace numai în afara scenei, în foaier, de unde este filmat şi transmis în direct pe mai multe ecrane din scenă. Această partitură este şi cea care sparge monotonia spectacolului, oferindu-i dinamică şi umor.
Kepler-438b este un spectacol care te face să te întrebi, măcar o dată, unde se termină umanitatea.

Oana Stoica, Dilema veche, 6-12 octombrie 2016

Kepler-438b se arată a fi, deopotrivă, o oglindire fidelă a vremurilor noastre, care își capătă sensul prin proiectarea lor în viitor, și o parabolă inteligentă despre identitate, convingeri, decizii (politice, mai cu seamă), prietenie și, mai generic, despre menirea noastră pe Pământ. Guillem Clua, autorul acestei călătorii atât de probabile în timp, încât nu pare deloc science-fiction, a creat o imagine când amară, când comică a micilor puteri puse față în față cu marile puteri, expunând fără milă clișee culturale, sociale și politice și, în cele din urmă, despuind națiunile de hainele împăratului.

Textul lui Guillem Clua este foarte bun, stând în picioare și stârnind interesul numai și într-un spectacol-lectură. Însă Bobi Pricop îi adaugă dinamism și culoare prin imaginarea unui du-te-vino în planuri diferite, la care contribuie și impresia de science-fiction pe care o dau monitoarele. Minimalismul scenografic și efectele tehnice reușesc să te proiecteze într-o lume a viitorului, rece și inumană.

Claudiu Sfirschi-Lăudat, b-critic.ro, 22 septembrie 2016 

Actori bine aleşi şi conduşi (Ioana Anastasia Anton, Mihai Smarandache, Alexandru Potocean/Cezar Antal) interpretează personaje în egală măsură uşor recognoscibile în jurul nostru dar şi atinşi de atemporal, simbolic, mitologic. Ei reuşesc să fie identificabili în cotidian dar şi să păstreze un soi de aură, de încărcătură emblematică. Nici răceala impersonală a tehnologiei, nici jovialitatea mundană.
„Kepler-438b” este foarte nimerit în spaţiul sălii Studio de la Odeon, un experiment multimedia, sincretic şi senzorial care aici se împlineşte deplin.
În plus, către final, spectacolul transmite o stare de calm, de împăcare sinonime cu abandonul; te pune pe gânduri într-un fel subtil şi tandru, trezeşte un soi de compasiune şi angoasă bine temperată. Zborul insulei Malvati în înaltul, necuprinsul spaţiu este un pandant, peste timp, al scufundării Atlantidei, legendara insulă ce mai bântuie şi azi imaginaţia omenirii.

Răzvana Niță, port.ro, 4 octombrie 2016