De Alexandru Berceanu, inspirat de Casa lui Asterion de Jorge Luis Borges
Asterion, Tatăl fotbalist, Dyonisos, Expert TV: Niko Becker
Phaedra, Sora cea mare, Expertă literatură: Ioana Bugarin
Dedal, Tatăl de casă, Expert TV: Dimitrii Bogomaz
Ariadna, Diriginta: Nicoleta Lefter
Pasiphea, Mama copilului problemă: Ana Maria Moldovan
Minos, Brejnev, Expert literatură, Directorul: Alexandru Papadopol
Marina Tsvetaeva, Mama victimei, Echo: Anda Saltelechi
Deucalion, Dubcek, Tezeu, Tatăl adoptiv eficient: Silvian Vâlcu
Și cu participarea video a adolescenților: Isabela Dinică, Alessia Mocanu, Tudor Popa, Irina Tănăsache, Alexandru Urdoi, Radu Voicu
Regia Alexandru Berceanu
Scenografia Adrian Damian
Costumele Luiza Enescu
Muzica și sound design Andrei Dinescu
Videoart Dilmana Yordanova
Animații 3D Ruxandra Socor, Alina Gheorghe
Cap minotaur: Ola Ivy Ebbutt
Textul conține extrase din: Casa lui Asterion de Jorge Luis Borges, Ariadna, Eu știu viitorul de Marina Tsvetaeva, ultima convorbire telefonică dintre Brejnev și Dubcek înainte de invazia Cehoslovaciei de către URSS și Ariadna din Naxos de Hugo de Hofmannstahl.
Spectacolul este produs în cadrul programului T-NET, implementat de Asociația Proiect 2 în parteneriat cu UNATC, Salvați Copiii și Teatrul Odeon, co-finanțat de AFCN.
În 2024 și 2025 peste 80 de copii și adolescenți au participat la ateliere T-NET în cinci licee din București și apoi, prin exerciții de improvizație, au spus poveștile lor de bullying, descoperind cum poate fi acesta depășit și s-au implicat în acțiunea de conștientizare a necesității și posibilității unor medii de învățare fără bullying.
Pentru implicarea lor în proiect 5 dintre adolescenți au fost premiați prin sprijinul financiar al AFCN.
„Am pornit într-o căutare labirintică a metempsihozei violenței. O primă stație este mitul Minotaurului și așa l-am descoperit pe Asterion, minotaurul trist și singuratic descris de Borges, minotaur care așteaptă să fie ucis și, astfel, izbăvit. Apoi m-am întâlnit cu Ariadna în piesa Marinei Tsvetaeva, scrisă în 1929.
Firul s-a încâlcit atunci când am aflat că Tsvetaeva își numise fiica Ariadna și când, citindu-i biografia, am descoperit cum viața poetei a fost zdrobită de tăvălugul istoric al războiului și al comunismului. Tăvălug care zdrobește în continuare vieți în războaie care nu sunt deloc reci.
Pentru mine, labirintul literar a început să se descâlcească la contactul cu realitatea și adus la suprafață de povestea Ariadnei și a lui Asterion.
Ariadna se desprinde de Asterion și, astfel, se desprinde de violență. Povestea acestei desprinderi e spusă prin vocea Marinei Tsvetaeva, prin vocea celor care au ales să ne împărtășească povești din adolescența lor, fie că au fost victime, fie că au fost agresori și ajunge la noi prin vocea și prezența actorilor care le dau glas.
Pentru adolescenți presiunea poate fi devastatoare – din cauza părinților, a nevoii de succes sau de a fi plăcut, și mai ales, a comportamentelor toxice ale semenilor: umilire, excludere, dominare, bullying.
Este necesar să vorbim despre asta, iar teatrul cred că este limba perfectă pentru a o face.”
Alexandru Berceanu
Programul nu reprezintă în mod necesar poziţia Administrației Fondului Cultural Național. AFCN nu este responsabilă de conținutul programului sau de modul în care rezultatele programului pot fi folosite. Acestea sunt în întregime responsabilitatea beneficiarului finanțării.








