Eu sunt Luli

Distribuția: Anda Saltelechi, Alina Berzunțeanu, Ioana Mărcoiu

Un spectacol de Crista Bilciu
Light design: Andrei Délczeg

Spectacol realizat în cadrul proiectului ”LIBER SĂ DECID. Tranziția de la tutelă la Sprijin în Luarea Deciziilor pentru persoanele cu dizabilități”, derulat de Centrul de Resurse Juridice cu sprijinul financiar Active Citizens Fund – România, program finanțat de Islanda, Liechtenstein și Norvegia prin Granturile SEE 2014-2021.

Cum ar fi viața noastră dacă nu am fi lăsați să luăm decizii? Ce s-ar întâmpla cu noi dacă nu am putea alege cine și cum ne atinge, cine, unde și cum ne vede, unde, cu cine și cum vrem să locuim, ce și cum vrem să mâncăm, când și unde vrem să ieșim, ce să purtăm, când să dormim?

Data premierei: 4 mai 2023
Durata spectacolului: 1h 30′

În România, aproape o sută de mii de oameni sunt puși sub interdicție judecătorească, aflați în ”moarte civilă”: unul dintre ei e Luli, o tânără cu dizabilitate intelectuală, instituționalizată de la naștere, care răspunde cu propria viață la multe dintre întrebările de mai sus. Din centru în centru, din mână în mână, Luli supraviețuiește. O identitate amprentată de ce dictează ceilalți, un copil, o tânără, un adult, o rezidentă, un număr, un trup – cine este, de fapt, Luli?

Poveste inspirată și documentată pe baza mai multor fapte reale, cu accent pe istoria recentă a României privind evoluția legislativă în materia respectării drepturilor persoanelor cu dizabilități intelectuale și/sau psihosociale. Spectacolul va fi urmat de un dialog cu publicul.

Fotografii de …

,,Eu sunt Luli şi aceasta este vocea mea” a repetat de nenumărate ori – actriţa Anda Saltelechi. Încă mă urmăreşte finalul acestei piese. A încercat să strige pentru fiecare om închis acum într-o instituţie de asistenţă socială sau psihiatrică. E nevoie de mult mai multe săli şi spectacole din cauză că sunt zeci de mii de persoane închise în centrele de asistenţă socială şi în spitalele de psihiatrie pentru bolnavii cronici.  (Georgiana Pascu, manager de program Pledoarie pentru Demnitate CRJ)

O veritabila lecție pentru generația actuală, dar și pentru cei care cunosc ce a însemnat Decretul 770 și cortegiul de durere pe care acest act normativ l-a adus în societate. Spectacolul și discuția au reprezentat o veritabila lecție de cultura juridica și de atitudine civică. (Raul Alexandru Nestor, Judecător, Tribunalul București)

Spectacolul e bine legat, are ritm și tulbură, clintește ceva în oricine asistă la el, pune niște întrebări la care nu ai cum să nu continui să meditezi și după aplauzele finale: pentru tema lui, indiscutabil importantă, actuală, extrem de sensibilă; pentru jocul excepțional al celor trei actrițe foarte bine conduse de regizoare (Liviu Ornea, LiterNet – Eu sînt Luli. Un spectacol de o factură specială)

Mulțumiri cursului de Limba Semnelor Române din cadrul Universității din București, Facultatea de Jurnalism și Științele Comunicării, doamnelor profesoare Florica Iuhaș și Elena Demeter.

”Foarte special, destul de abraziv prin tema sa și prin frustețea brutală și nițel ostentativa a jocului scenic s-a dovedit ”Eu sunt Luli” (…) (0 confesiune personală: am avut o reacție mefientă la vizionare, acuzând un naturalism prea manifest al concepției regizorale, respectiv un exces al dis-cursului teatral. După doar câteva săptămâni, însă, a izbucnit scandalul „căminelor groazei”, care mi-a schimbat percepția asupra acestui spectacol, validându-l necondiționat.) Luli este o fată de la casa de copii, cu o anume dizabilitate intelectuală. Povestea ei este povestea multor sute de persoane din „sistem”, private prin decizii judecătorești de discernământ social, așadar depinzând de „grija” unui sistem incapabil de fapt să le poarte de grijă. Povestea lui Luli este un șir cutremurator de abuzuri, neglijență, ignorare, teroare, pedepse, narat cu o sinceritate scenică ce pare hiperrealista dacă n-ar fi doar oglinda clară a unei realități pe care, necunoscând-o, o ignorăm și ne deranjează când ne e arătată. Uităm adesea că orice sistem e făcut tot din oameni, pentru că e incomod să recunoști că ai semeni lipsiți complet de compasiune, abrutizați emoțional… Un joc impecabil a făcut în spectacol Anda Saltelechi – cu o copleșitoare naturalețe a inocenței personajului său, redând emoționant sâmburele de tenacitate al acestuia care-l face să nu renunțe la visele sale, povestind împovărător și totuși cumva luminos-resemnat (ca după o ispașire) abuzurile prin care a trecut. Un rol de ținut minte al acestei actrițe cu resurse uimitoare. Au secondat-o în rolurile de naratoare sau gardieni ai sistemului Ioana Mărcoiu si Alina Berzunțeanu, într-un spatiu scenografic articulat din perne, saltele, scaune. Un spectacol dur și simptomatic.” (Claudiu Groza în ”Tribuna”, nr. 508, 1-15 noiembrie 2023)