Spectacol de poezie pe versuri de Federico Garcia Lorca
Cu: Alina Berzunțeanu, Cezar Antal (vioară electrică)
Muzica originală: Cezar Antal
Light design: Andrei Délczeg
Traducerea: Teodor Balș
Festivalul National de Teatru, 12 noiembrie 2021, București
Durata spectacolului: 1h
Fotografii de Mihaela Tulea
Partener: Institutul Cervantes București
Acum 21 de ani am învățat să recit într-o formă veche, asemeni unui cântec, unui ritual sacru, o lume uitată, nerostită, rămasă în amintiri. Ție, domnule profesor Nicolae Gafton, îți Mulțumesc pentru acest Lorca, adus de departe, tu m-ai trimis într-un timp cu multe culori puternice, cu inimi care bat atât de tare, până coboară în pământ și se urcă la cer, înfiorate. Atât de târziu m-am hotărât să deschid partitura și împreună cu Cezar Antal să o lăsăm să se nască, acum și aici, în această seară nesfârșită, pentru noi, pentru tine, care citești aceste rânduri… Sper să te purtăm dincolo de lumea dezlănțuită de azi, să uiți pentru o clipă și să auzi Clopotele, taurii furioși, tristețile și nebănuitele așteptări. Alături de mine și Cezar, taurii furioși, verdele vânt, mări și toreadori, a fost încă de la primele întâlniri Dan Iosif, regizorul nostru tehnic, cu gânduri artistice minunate de care am profitat, de un profesionalism rar întâlnit. Mulțumim Dan, și desigur, Mihai Munteanu de la sunet, Andrei Délczeg de la lumini, chapeau!
Alina Berzunțeanu
Muzica s-a născut în timpul repetițiilor, a apărut de la o zi la alta, la început am adunat mai multe instrumente muzicale și am încercat să mă “integrez” ca un personaj care nu comunică prin cuvinte, ci prin sunete. Treptat, totul s-a simplificat din acest punct de vedere, vioara rămânând singurul instrument ales, care ne-a părut, mie și Alinei, că ar reprezenta “vocea” cea mai potrivită care să exprime lucruri în sensul căutat. Am încercat să explorez posibilitățile sonore ale acestui instrument, pentru a scoate sunete mai puțin folosite în interpretările obișnuite. Simpla improvizație, care a rămas la baza universului sonor din recital, a căpătat treptat forma câtorva linii melodice stabile, fixe, cu valoare de temă. În afara acestora, senzația de jam session face ca spectacolul să păstreze starea de “viu” și de imprevizibil.
Cezar Antal
Poate cea mai puternică voce a poeziei spaniole din secolul trecut, Federico García Lorca (n. 5 iunie 1898 – m. 18 august 1936) a fost poet, dramaturg, muzician dar și un artist desăvârșit. În 1918 și-a publicat prima carte, „Impresii și peisaje”, în 1920 a avut loc premiera operei dramatice „El maleficio de la mariposa” („Fluturele vrăjit”) iar în anul 1921 a publicat prima carte de poezii. În 1923 au fost prezentate spectacolele de teatru de păpuși „La niña que riega la Albahaca y el príncipe preguntón” („Fetița care udă Busuiocul și principele curios”), iar în 1923, la Barcelona și-a expus pentru prima oară picturile. A continuat să fie recunoscut la nivel internațional și a fost membru al grupului emblematic Generacion del 27.
Copil fiind, am trăit în mijlocul naturii și atribuiam fiecărui lucru, obiect, arbore sau piatră, personalitate și suflet. Vorbeam cu ele și le iubeam.
Federico García Lorca
Opera sa a fost tradusă în toată lumea, inspirând scriitori, compozitori, coregrafi, pictori și realizatori de filme; în plus, studiile critice sunt foarte numeroase și, ca rezultat, numele lui García Lorca este acum probabil la fel de familiar ca cel al lui Miguel de Cervantes. Circumstanțele tragice ale morții sale premature au contribuit și ele la răspândirea mitului autorului
Extrase de presă
Nu sînt foarte dese spectacolele (nu recitalurile) de poezie şi cu atît mai rare acelea gîndite de actori neîndrumaţi de un regizor. Lună verde e unul dintre acestea şi foarte reuşit.
Timp de aproape o oră, Alina Berzunţeanu spune versuri de Garcia Lorca, imnuri de slavă a naturii şi vieţii libere, lipsite de oprelişti, bocete, celebrări ale frumuseţii şi iubirii. E însoţită de muzica interpretată live de Cezar Antal la vioară electrică.
Liviu Ornea
”Chiar dacă poezia lui Lorca are un fior tragic de netăgăduit, spectacolul-instalație al celor doi artiști are seninătate și chiar bucurie. Recitate de Alina Berzunțeanu, versurile au ceva cald și liniștitor. Moartea nu mai este sfâșiere, ci un personaj și ea din poveste, soră bună cu vioara electrică a lui Cezar Antal. Un dans electric al morții pe acorduri de vioară și pe versuri de Lorca. Mai apar în poveste și matadori și tauri furioși și un vânt parfumat și o lună verde. Fiecare dintre ele având un suflet de sine stătător. Asta poate pentru că, după cum mărturisea Federico García Lorca: „De mic am trăit în mijlocul naturii și am atribuit fiecărui obiect, arbore sau piatră personalitate și suflet”.
Mult suflet, multă muzică și multă poezie vă așteaptă și în „Luna verde.”
Gabriela Lupu, fnt.ro
”Recitalul Luna Verde pe versuri de García Lorca, un moment de teatru, de muzică, de poezie. Antal demarează cu o linie melodică ce se desfășoară lent, din penumbră, apoi luminile cresc odată cu sunetul viorii. Alina Berzunțeanu apare așezată cuminte, în cercul ei de lumină, și cheamă treptat la ea toate vocile teatrului, șoaptele apelor, freamătul frunzelor, lumina lunii, plînsetul vîntului, bocete de jale sau alte voci, voioase, jucăușe, senine. Măsoară scena cu pasul, despică aerul cu gestul, e multiplă, e liberă, vine de departe… Muzica se retrage cu aceeași organicitate, o consolare ca o mîngîiere în breșa timpului.”
Mirella Patureau, Dilema veche
