după Aristofan
Melita: Alina Berzunțeanu
Androdrame: Ioana Bugarin
Lysistrata: Mădălina Ciotea
Kalonika: Elvira Deatcu
Afonia: Nicoleta Lefter
Lampito: Ruxandra Maniu
Myrrina: Meda Victor
Despina: Antoaneta Zaharia
Iorgu: Cezar Antal
Strymos: Ioan Batinaș
Blepiros: Vlad Bîrzanu
Trigeu: Marius Damian
Socrate: Gabriel Pintilei
Probulos: Eduard Trifa
Kinesias: Silvian Vâlcu
traducerea din limba franceză și adaptarea: Alexandru Dabija
Regia și decorul: Alexandru Dabija
Costumele: Maria Miu
Asistent regie: Ionuț Moldoveanu
Scrisă într-unul dintre cele mai dificile momente din istoria Atenei, Lysistrata este una dintre cele mai cunoscute și mai provocatoare comedii ale lui Aristofan (cca 450 – cca 388 î.Hr.)
Într-o Grecie sfâșiată de război, Lysistrata reușește ceea ce liderii politici nu mai sunt capabili să facă: să unească femeile din cetățile aflate în conflict și să le convingă să pornească o revoltă neobișnuită împotriva războiului. Prin ocuparea tezaurului cetății și prin refuzul relațiilor conjugale, ele încearcă să forțeze încheierea păcii.
Plină de umor, farsă, erotism și ironie politică, comedia lui Aristofan ascunde sub exuberanța sa o întrebare surprinzător de actuală: cine suportă cu adevărat consecințele conflictelor și ale deciziilor luate de cei aflați la putere?
“Piesa pe care o să o vedeți a fost reprezentată prima oară acum 2436 de ani. E greu să îți închipui ce înseamnă 2400 de ani. Cum erau oamenii atunci, despre ce vorbeau, la ce se gândeau… În Grecia de acum 2400 de ani, războiul dintre marile cetăți Atena și Sparta dura de douăzeci de ani. Și atunci oamenii se războiau din te miri ce. Și acum la fel. Treaba asta ține de mii de ani.”
Alexandru Dabija


