Coregrafie, concept, light design: Arcadie Rusu
Scenografie, costume, videoproiecții: Yasmin Asan
Muzica: Alexandru Suciu
Asistent coregraf: Alexandra Zavelea
Dansator: Răzvan Mazilu
Actori: Meda Victor, Vlad Bîrzanu, Niko Becker, Vlad Crudu / Cristian Hariga
SEAS – Stagiunea Estivală a Artelor Spectacolului, Constanța, 20 august 2025
Festivalul Internațional de Teatru, Sibiu, 23 iunie 2025
Răzvan Mazilu – PREMIUL ”Constantin Brâncoveanu” pentru OPERA OMNIA în teatru și dans, 2025
Un spectacol coregrafic semnat de Arcadie Rusu, care explorează geniul și zbuciumul interior al legendarului Vaslav Nijinski, unul dintre cei mai enigmatici dansatori ai secolului XX. Prin mișcări expresive, muzică clasică reimaginată și proiecții onirice, creează un tablou suprarealist, unde granițele dintre vis, amintire și nebunie se dizolvă.
Spectacolul reconstituie călătoria de la apogeul artistic la prăbușirea mentală. Dansul devine un portal către delirul unui artist care sfidează limitele corpului și realității.
Data premierei: 11 aprilie 2025
Durata spectacolului: 1h 5´
Nerecomandat sub 14 ani
Spectacol accesibilizat pentru persoanele cu dizabilități locomotorii, la cerere.
„În rolul principal, Răzvan Mazilu, un star al dansului contemporan, își asumă destinul lui Nijinski cu o intensitate copleșitoare. Are acea fragilitate care ascunde o forță uriașă, acea grație care sfidează limitele corpului, acea nebunie controlată care face ca fiecare gest să fie un act de adevăr. Răzvan Mazilu captează esența unui artist consumat de propria genialitate, iar fiecare mișcare devine o luptă între extazul creației și abisul interior. Mazilu nu doar îl interpretează pe Nijinski – el îl trăiește, îl simte, îl arde din interior, capturând cu fiecare mișcare contrastul dintre extaz și agonie, dintre vis și cădere. Actorii care îl înconjoară devin ecouri ale gândurilor lui Nijinski, însoțind momente de transcendere și prăbușire ale minții sale, în care realitatea cu nebunia se topesc într-un tablou visceral. Spectacolul nu este doar despre Nijinski, ci despre fragilitatea geniului – despre acea linie fină între creație și autodistrugere, despre cei care au ars prea intens și prea repede, lăsând în urmă o lumină imposibil de stins.”
Arcadie Rusu
„Pentru mine, spectacolul e mai mult decât o revenire pe scenă, în lumina reflectoarelor. Să dansez la 51 de ani este o aventură, o experiență de viață, un mare pariu, un labirint de emoții și senzații. Știam că longevitatea în dans a fost demonstrată demult, dar acum simt asta în corpul și mintea mea. Lucrez la acest proiect cu strania și superba senzație că am învins timpul.”
Răzvan Mazilu
Extrase de presă
Pe mine mie, redă-mă…
Am cumpărat şi citit Jurnalul necenzurat al lui Vaslav Nijinki, apărut în limba română (traducere Raluca Rădulescu) la Editura Nemira acum şapte ani. Cartea de fapt este o mărturie şi o mărturisire tulburătoare despre un destin excepţional, marcat de dramatism şi suferinţă. Lectura e tulburătoare căci Nijinski la acel moment fusese deja diagnosticat cu schizofrenie iar scrierile sale, marcate în chip evident de boală, reprezintă în primul rând o disperată nevoie de găsire a sensului şi de menţinere a lucidităţii.
Răzvana Niță
Reverență maeștrilor – Nijinski și întoarcerea pe scenă a lui Răzvan Mazilu
Nijinski și Diaghilev. Mi-am dorit mult să văd spectacolul ăsta, pentru că am vrut să văd cine și-a asumat rolul lui Diaghilev; în baza experienței, putea oricare dintre cei doi, Răzvan Mazilu sau Arcadie Rusu. Și a fost cum trebuie: Diaghilev în spatele scenei și Nijinski în lumina reflectoarelor, strigându-și patima și neputința, deopotrivă.
Nona Rapotan
Fotografii de Victor Oancea
