Un performance de poezie cu Simona Popescu

Un spectacol de Simona Popescu pe versuri de Carmen Sorescu, Lucian Blaga, Mihai Eminescu, Virgil Mazilescu, Petrarca, Nichita Stănescu, Rabindranath Tagore,Vasile Voiculescu, Marius Tucă și alții

Light design Cristian Niculescu
Video Luca Achim

„Acest spectacol își are originile în livezile de meri din Ipotești. Acolo am fost, acum mulți ani, la un workshop cu Andrei Șerban și am lucrat poezii. Eminescu. Spațiul nostru de joc era în aer liber, pe iarbă, pe sub meri, pe veranda casei lui Eminescu. Totul era viu în jurul nostru și plin de poveste. Am fost marcată de descoperirile personale pe care le-am avut acolo, în spațiul acela dintre lumi și în afara timpului. M-a însoțit o stare poetică și când am revenit acasă, în oraș, în gălăgie, în agitația vieții de zi cu zi.

Mi-am dorit tot timpul să mă reîntorc la ce am experimentat atunci. Am citit mult timp poezie, de dragoste cel mai mult și din ce în ce mai mult îmi doream să le exprim, iar în felul ăsta să mă întorc din nou în livadă, să le spun și altora ce minunății de texte descoperisem. Așa a fost…

A ieșit un spectacol pe care l-am făcut cu simțurile și cu multă credință.  Un spectacol, așa, ca mine, la granița dintre lumi, între trecut și prezent, cu liniște, cu zbucium, cu întrebări, cu muzică și cu tăceri, un spectacol în versuri despre dragoste. Așa cum au cântat-o poeții, așa cum o trăiesc oamenii. De la chin la lumină. Un puseu de iubire.” – Simona Popescu

Irina Margareta Nistor, critic de film: „Dacă vreți să cunoașteți o actriță plină de temperament și să vă amintiți de o mare iubire, ori să o trăiți de acum încolo, nu ratați spectacolul. Magia funcționează, cu efect, la orice vârstă.”

Ileana Lucaciu, critic de teatru: „Un recital senzațional, o performanță culturală pe un scenariu propriu și inteligent gândit de a reuni versuri sau strofe de poezie inserate cu fraze din proză, datorate unui număr impresionant de autori.”

Constantin Cojocaru, actor: „Ce e dragostea? Există? Mai există? Zâmbim la întrebarea asta. Cam știm cu toții. Chiar știm? Am simțit asta cândva sau simt acum?! O tulburare mă face să fiu eu, chiar eu. Simona Popescu revarsă toate aceste răspunsuri în minunat spectacol, cu minunată putere în finețe, forță de expresie și cu bucuria actriței unicat în «Puseu de iubire».”

Simona Popescu a parcurs ca orice alt artist român perioada ultimilor doi ani, care sperăm cu toții că se apropie de sfârșit, în care activitatea artistică din România și din lume a fost practic inițial înghețată, apoi continuată la turație foarte redusă. Ce ar fi trebuit să faceți în această perioadă și cum s-au transformat toate aceste planuri?

Ovidiu Minculescu – atelier.liternet.ro