Texte de Alexandru Monciu Sudinski, regia Alexandru Dabija
Grozea, Soția lui Vasile Cireș, Reporter, Maria Boșcai – Antoaneta Zaharia
Actrița, Reporter, Adela, Elena Vânău – Elvira Deatcu
Actrița, Reporter, Eugenia Plătică – Alina Berzunțeanu
Cățoiu, Vasile Cireș, Pedagogul, Traian Boșcai – Marius Damian
Actor, George, Munteanu, Dănuț, Pedagogul – Mihai Smarandache
Zadov, Pavel Năslău, MC, Lae Boșcai – Cezar Antal
Actor, Reporter, Pedagogul, Soțul Eugeniei Plătică, Ursescu, Anchetatorul – Matei Arvunescu
Dan Iosif – Dan Iosif
Robot – Alpha Mini
Regia Alexandru Dabija
Scenografia Andrada Chiriac
Festivalul de Teatru de la Piatra Neamț, 11 septembrie 2022
Festivalul de Teatru Săptămâna Comediei, Brașov, 21 iulie 2022
Durata spectacolului: 2h
Spectacolul beneficiază de traducere în limba engleză, la cerere.
Dacă sunteţi interesaţi, vă rugăm să ne anunţaţi la casa de bilete sau pe mail, cel mai târziu cu două zile înainte de data spectacolului.
Vă rugăm să verificați disponibilitatea traducerii înainte de a vă achiziționa biletele.
Nerecomandat sub 14 ani
Spectacol accesibilizat pentru persoanele cu dizabilități locomotorii, la cerere.
Fotografii de Andrei Gândac
Extrase de presă
Alexandru Monciu-Sudinski, scriitor, filosof, jurnalist, traducător, scenarist și activist pentru drepturile omului, s-a născut pe 13 iulie 1944, la Turnu Măgurele. La sfîrşitul anilor ’70, intră în greva foamei pentru eliberarea unui coleg, filozoful Cezar Mititelu. Arestat de autorităţile de la Bucureşti este obligat să părăsească ţara. Avea în jur de 30 de ani. Alege Suedia, stabilindu-se la Stockholm, unde va primi azil politic.
Alexandru Monciu-Sudinski publicase până atunci cele trei cărți: REBARBOR, carte interzisă de cenzură și dată la topit în 1971, CARACTERE în 1973 și BIOGRAFII COMUNE în 1974.
Aș fi vrut să-l cunosc pe Monciu. Îi consider pe cei care au stat în preajma lui privilegiați, bineînțeles, dacă au rămas cu ceva amintiri. Am tot citit puținele lui cărți – este fără îndoială un formidabil prozator – și m-am tot întrebat de ce nu a mai scris sau mă rog, de ce nu a mai publicat nimic după anii 70. Abia de curînd, cred că am înțeles de ce. Și prețuirea mea pentru Monciu a crescut. Îi mulțumesc.
Alexandru Dabija
Sudinski a scris în plin regim comunist o proză atroce și teribil de autentică, o adevărată incursiune în patologicul românesc, în culisele „omeniei”, „sufletismului” și a „tovărășiei”, oferindu-ne țesutul malign al unui „tradiționalism” cinic și primitiv. Scrierile sale sunt valabile și astăzi sau mai degrabă, sunt universal valabile și nu se referă doar la comunism. Nu întâmplător Laurențiu Ulici a spus despre „Guliver” (proza „forte” din volumul Rebarbor) că este „cel mai bun text epic antitotalitar din proza contemporană”. Pentru cei interesați de o literatură nefardată, fără compromis, prozele lui Alexandru Monciu Sudinski adunate în volumul „Rebarbor” sunt absolut necesare. În cele din urmă, acest prozator mi-a demolat convingerea că proza rusească ar fi mai „dură” sau mai „tăioasă” decât cea românească.
Mitoș Micleușanu
În 1976, regizorul George Bănică pune în scenă la Teatrul Giulești „șase portrete – dialog cu șase posibili interlocutori din viața noastră cea de toate zilele”, iar portretele-dialog sunt dramatizate după, sau extrase din două cărți publicate ale autorului: Caractere și Biografii comune.
Spectacolul Caractere de Alexandru Monciu-Sudinski a avut premiera în 15 martie 1976 și s-a jucat la sala Studio a Teatrului Giulești. Din distribuția de atunci au făcut parte actorii: Dorina Lazăr, Rodica Mandache, Constantin Cojocaru, Jorj Voicu, Florin Zamfirescu, Ion Anghel, Geo Costiniu și George Bănică.
Spectacolul este dedicat scriitorului Alexandru Monciu–Sudinski.
Rebarbor, o recuperare
Cu un titlu intrigant, Rebarbor, dar tocmai de aceea atrăgător, după un autor și el purtând un nume puțin obișnuit și necunoscut publicului larg, Alexandru Monciu-Sudinski, spectacolul cel mai nou de pe afișul Teatrului Odeon din București are un număr de atuuri incontestabile. Dar ridică și niște semne de întrebare. Încep cu primele.
Suplimentul de cultură
Prostia umană în toată splendoarea ei – Rebarbor
Despre Monciu-Sudinski se știe puțin. Ba chiar, de la un moment dat încolo, nu se mai știe nimic. Pare să fi fost (să fie încă, sper) unul dintre acei puțini care-și practică filosofia stoică. După trei volume publicate în anii ’70 ai secolului trecut (Doamne, cum sună!) e efectiv exilat în Suedia unde își pierde urma și nu mai publică nimic.
Liviu Ornea
Între absurd și pamflet se află o lume întreagă – Rebarbor la Odeon
Rebarbativ există în dicționar, cu variațiile sale, un cuvânt pe care l-am tot plimbat prin minte în timpul reprezentației. Un spectacol șocant de bine gândit, un spectacol în care Alexandru Dabija nu lasă nimic la întâmplare; pentru un spectacol cum e REBARBOR
bookhub.ro
Piesa asta este hit. Omul Nou nu s-a-nvechit
În anii 1990, după căderea regimului ceauşist şi eliminarea pericolului cenzurii (care devenise mai curând o autocenzură extrem de „eficientă”) toată lumea a sperat că vom asista la afirmarea aşa-numitei „literaturi de sertar”. „Rezistenţa noastră prin cultură” ar fi germinat o întreagă colecţie de texte valoroase. Mult aşteptata deschidere a sertarelor s-a soldat cu o mare dezamăgire. Literatura subversivă fie era lipsită de calitate, fie lipsea cu desăvârşire. Iluzii spulberate.
Răzvana Niță
Rebarbor, despre un Nimic dureros care ne-a marcat istoria
Acest titlu straniu, aflat pe afișul Teatrului Odeon, n-a făcut vâlva pe care o merita, având în vedere cel puțin elementele de noutate pe care le conține, începând cu numele autorului: Alexandru Monciu Sudinski, căruia îi este, de altfel, dedicat spectacolul.
Între timp, subiectul fiind copios documentat de cei care au dat atenție evenimentului, știm că acest misterios nume este al unui scriitor român, basarabean la origine, cu o biografie ciudată, o parte importantă a acesteia consumându-se în România anilor ’70, când i-au apărut și cele trei cărți buclucașe, date la topit de regim pentru caracterul reacționar evident.
Doina Papp
