de Lucia Demetrius, regia artistică Dinu Cernescu

„Căutând idei de spectacol cu Dorina Lazăr, am ajuns la istoria sentimentală a Trei generaţii – istorie frământată, amestecată cu iubiri neîmplinite, cu pasiuni şi constrângeri nemeritate.
Am vrut să creăm un spectacol cu parfum de epocă, costume frumoase, decor şi muzică de atmosferă de sfârşit şi de început de secol. Având roluri bine scrise şi actori pe măsură, am construit un spectacol “de teatru” cu început, poveste şi final”.

„Premiera cu Trei generații a Luciei Demetrius, nu e un moft, nu e un capriciu melancolic, ci începutul unui program, un demers estetic, profesional, menit să pună la dispoziția tinerilor – actori, regizori, spectactori – o privire avizată a românilor despre români, o privire asupra a ceea ce a însemnat subtilitatea autorului de a lăsa să transpară printre rânduri adevărul, arta de a fenta cenzura, să înțelegem de ce erau sălile de spectacol pline ochi, chiar dacă cei din sală stăteau cu mănuși pe mână și cu pledul pe genunchi”.

Lucia Demetrius (16 februarie 1910, București – 29 iulie 1992, București) a fost prozatoare, poetă, traducătoare, actriță și autoare dramatică.
Trei generații a avut premiera în 1956 la Teatrul Municipal (actualul Teatrul Lucia Sturza Bulandra). Din distribuție au făcut parte mari actori: Ștefan Ciubotărașu (Ioniță), Marietta Rareș (Sultana), Fory Eterle (Chiril), Tantzi Cocea (Ruxandra), Jules Cazaban (Alexandru Irimescu), Leny Caler (Domnișoara Macri cea mică), Benedict Dabija (Ilie), Beate Fredanov (Eliza).

S-a jucat cu succes de-a lungul timpului în teatre din Bucurețti, în provincie dar și în străinătate (la Riga, la Teatro Nuovo din Torino și în Lituania), s-a tradus în cinci limbi (rusă, germană, maghiară, franceză și arabă), a fost ecranizată în trei versiuni, în regia lui Nicolae Motric și a Ioanei Prodan (1971), a lui Nae Comarnescu (1981) și a Olimpiei Arghir (1985), iar în 1989, compozitorul Sergiu Sarchizov a realizat opera în trei acte cu același titlu.

O piesă jucată impecabil şi montată academic de Dinu Cernescu, un regizor provenit dintr-o familie interbelică de intelectuali care a suferit şi ea distorsiunile comunismului, ca să fim eleganţi. Se recunoaşte în montarea lui nu doar măiestria regizorului longeviv, productiv, ci şi rafinamentul burghez în cel mai bun sens al expresiei artistice. (…)
Actorii teatrului Odeon servesc cu mare plăcere un text ce le pune în valoare abilităţile şi subtilităţile interpretative. Unul mai elocvent decât altul.

Dinu Grigorescu, 10 mai 2015

”Trei generații” e un spectacol plăcut, care va mulțumi un anumit tip de public doritor și de teatru așezat, cu subiect limpede, care să nu-l șocheze, rostit ca la carte de actori buni, îmbrăcați cumsecade, care stau firesc în fotolii și nu aleargă întruna pe scenă. (…)
Interesant e, în această montare, că maestrul Dinu Cernescu n-a făcut arheologie, ci a luat textul în serios, nu l-a caricaturizat, nu l-a tratat ironic.

Liviu Ornea, Observator cultural, 21 mai 2015

Dinu Cernescu a realizat un spectacol-bijuterie, o reîntoarcere în trei dintre epocile cele mai interesante și bogate de istorie ale României. Pornind de la frumoasa și corecta scenografie a Mariei Miu, care evocă – prin detalii simple, dar grăitoare – fiecare dintre cele trei perioade, până la modalitatea de joc a actorilor, totul este extrem de bine plasat în spațiu și timp. (…)
Crina Mureșan reprezintă surpriza acestei producții. Interpretând-o pe Ruxandra, actrița reușește să facă, cu o ușurință uimitoare, trecerea dintre cele trei vârste la care este prezentată: adolescența, maturitatea și senectutea. De la cele mai mici și neînsemnate gesturi până la atitudinea corporală, Crina Mureșan se evidențiază ca una dintre actrițele de forță, dar și de subtilitate ale teatrului românesc.

Tudor Sicomaș, Teatrul azi, nr. 7-9/ 2015