Equus

de Peter Shaffer
traducerea: Alina Nelega
regia: Geanina Hergheligiu
scenografia: Victor Diaconu
muzica originală: Valentin Luca
coregrafia: Alina Lazăr
light-design: Radu Barbu
cu: Cătălin Jugravu, Florian Mihai Niţu, Vladimir Albu, Ioana Chiţu, Ecaterina Bunduc, Dragoş Olaru, Andrada Fuscaş, Ana Maria Turcu, Alina Lazăr, Ema Constantin, Răzvan Stoian/ Andrei Iancu, Diana Bejan, Delia Marian
durata spectacolului 1h 30
preţul biletelor: 21,20 lei, 12,72 lei
Primele reprezentaţii: 11 şi 13 octombrie, ora 19.30, Sala Studio

„Acum vreo doi ani, într-un sfârşit de săptămână, mergeam cu maşina pe un drum de ţară, însoţit de un prieten. Am depăşit un grajd şi, dintr-odată, el şi-a amintit de un delict neobişnuit, de care auzise de curând, la o cină în Londra. Ştia doar un detaliu – oribil – şi toată povestea a ţinut mai puţin de un minut, dar a trezit în mine o fascinaţie intensă.
Actul fusese comis cu câţiva ani mai înainte de către un tânăr cu mari probleme. A şocat profund corpul local de magistraţi si in cele din urmă, nu s-a putut găsi nici o explicaţie raţională. Peste câteva luni, prietenul meu a murit. N-am putut să verific cele spuse de el sau să aflu detalii.
Nu-mi dăduse nici nume, nici loc, nici timp. Nici nu cred că le ştia. Tot ce aveam era relatarea acestui fapt divers oribil şi sentimentul pe care-l stârnise în mine. Ştiam precis că vreau să-l interpretez într-un mod foarte personal. Trebuia să creez o lume imaginară în care fapta putea fi înţeleasă.”

Alan Strang, un adolescent de 17 ani, orbeşte 6 cai într-o noapte, cu o scoabă de curăţat copite, într-un hipodrom de lângă Winchester. Fapta lui Alan este de o cruzime nemaipomenită. Unul dintre judecători, Hester Salomon, este profund impresionată de situaţia băiatului şi intuieşte existenţa unor cauze adânci. Îl duce aşadar la prietenul ei, Martin Dysart, medic psihiatru la spitalul din Rokesby. Acesta este singura persoană către care Alan se deschide. Fragil, vulnerabil, chinuit şi “mai ciudat”, Alan găseşte în Martin Dysart partenerul de drum, care coboară cu el în “adâncuri”, în lumea “Equus”.
Între Martin Dysart şi Alan Strang are loc una din acele întâlniri “esenţiale”, care schimbă destine. Martin este în perioada “anilor de maestru”, Alan este la vârsta primului “păcat”.
Spectacolul nostru, Equus, rezultatul unui efort intens și a unor luni de căutări, îşi propune să reveleze fragila şi fascinanta lume interioară a lui Alan Strang şi să invite publicul să-l însoţească pe psihiatrul Martin Dysart pe drumul întâlnirii cu “De ce-urile” fundamentale, generate de incursiunea profundă a acesteia.

Extrase de presă

„Punerea în scenă a piesei Equus de Peter Shaffer (pentru care autorul ei a primit premiul Tony în anul 1975), reprezintă debutul regizoarei Geanina Hergheligiu. Spectacolul a făcut parte din competiţia pentru regie în Gala Absolvenţilor UNATC, Cătălin Jugravu câştigând, pentru rolul lui Alan Strang, Premiul pentru cel mai bun interpret într-un spectacol de regie.
Mijloacele regizorale rafinate elaborate de Geanina Hergheligiu, atenţia profundă acordată coerenţei şi funcţiei specifice a elementelor spectacolului, de la modul în care actorii se întâlnesc cu personajele interpretate, până la coregrafie, muzică şi scenografie, fac din Equus un spectacol care merită să îşi găsească locul într-un teatru din care să îşi propage mesajul către publicul ţintă cât mai numeros.”

„Prin Equus, regizoarea Geanina Hergheligiu se dovedeşte a fi o apariţie surprinzător de coerentă şi consistentă pentru un debut. Un alt mare atu al montării este distribuţia excepţională, cu actori neobosiţi care cresc în tensiune dramatică pe măsură ce spectacolul curge. Florian Mihai Niţu îl construieşte pe Martin Dysart pătrunzându-i chiar şi sensurile mai puţin explicite, fără a-l face nici simpatic, nici respingător pe psihiatrul ale cărui certitudini s-au demolat. (…) O prezenţă care merită o consemnare specială este cea a lui Cătălin Jugravu. E imposibil, ca spectator, să nu te laşi acaparat şi copleşit de forţa magnetică a unui actor atât de tânăr. Totodată fragil, aflat în continuă fragmentare, dar având şi inflexiunile unui mistic posedat de viziune, Jugravu comunică la fel de mult când tace; expresivitatea sa corporală o egalează fără îndoială pe cea verbală.”