Spectacolul de poezie electrică pe versuri de Federico García Lorca, „Lună Verde”, cu Alina Berzunțeanu și Cezar Antal (vioară electrică), a fost selectat în cadrul celei de-a 31-a ediții a a Festivalului Național de Teatru, secțiunea Instalații performative.
Ediția din acest an a festivalului se va desfășura în perioada 06 – 14 noiembrie 2021, în format online, din cauza restricțiilor impuse de pandemie. Criticii Oana Cristea Grigorescu, Cristina Rusiecki și Claudiu Groza, selecționeri și directori artistici ai prezentei ediții, au fost cei care au anunțat lista spectacolelor participante în FNT 2021. Conceptul din acest an este „Creația. Recreația. Re-creația”, care subsumează și secțiunile FNT.
„În urma stagiunii pandemice 2020/21, imprevizibilă și frustrantă pentru artiști și public deopotrivă, am căutat să citim în spectacolele produse în acest răstimp noi moduri de funcționare a teatrului, de reorganizare adaptabilă și suplă a creației, capabilă să reziste restricțiilor impuse de valurile pandemiei.[…] Oana Cristea Grigorescu
„[…] Opțiunea pentru limbaje noi, interdisciplinare, mulate pe noile condiții, dar și pe evoluția mijloacelor din ultimii ani a fost, de altfel, și rațiunea pentru care am propus o nouă secțiune, cea a instalațiilor.[…]”
Cristina Rusiecki
„Desfășurarea exclusiv online a Festivalului Național de Teatru nu este ceea ce ne-am fi dorit. Am fi preferat să ne întâlnim, să schimbăm păreri, proiecte, îmbrățișări, glume. Așa, ne rămâne doar să sperăm că dezavantajul va deveni avantaj și că mai mulți spectatori din toate colțurile României și nu numai vor putea viziona aceste spectacole.”
Claudiu Groza
„Lună Verde”
Spectacol de poezie electrică pe versuri de Federico García Lorca
Cu: Alina Berzunțeanu, Cezar Antal (vioară electrică)
Muzica originală: Cezar Antal
Light design: Andrei Délczeg
Traducerea: Teodor Balș
„Muzica s-a născut în timpul repetițiilor, a apărut de la o zi la alta, la început am adunat mai multe instrumente muzicale și am încercat să mă «integrez» ca un personaj care nu comunică prin cuvinte, ci prin sunete. Treptat, totul s-a simplificat din acest punct de vedere, vioara rămânând singurul instrument ales, care ne-a părut, mie și Alinei, că ar reprezenta «vocea» cea mai potrivită care să exprime lucruri în sensul căutat. Am încercat să explorez posibilitățile sonore ale acestui instrument, pentru a scoate sunete mai puțin folosite în interpretările obișnuite. Simpla improvizație, care a rămas la baza universului sonor din recital, a căpătat treptat forma câtorva linii melodice stabile, fixe, cu valoare de temă. În afara acestora, senzația de jam session face ca spectacolul să păstreze starea de «viu» și de imprevizibil.”
Cezar Antal
