LA VOIX HUMAINE LA TEATRUL ODEON, 4 ȘI 5 FEBRUARIE, ora 19.00
Ambasada Franței și Institutul Francez din București, împreună cu Teatrul Odeon, prezintă La Voix Humaine, piesă lirică de Francis Poulenc pe textul lui Jean Cocteau, producție a teatrului Louis-Jouvet de la Paris. Spectacolul este un dialog în crescendo între voce și pian, interpretat de mezzo-soprana Stéphanie d’Oustrac și de pianistul Pascal Jourdan, și va avea două reprezentații, pe 4 și 5 februarie, de la ora 19.00, la Sala Majestic a Teatrului Odeon.
Regizorul Vincent Vittoz propune publicului trei texte ale lui Cocteau : La Dame de Monte Carlo, Lis ton journal (extras din le Bel Indifférent) și La Voix Humaine. Primele două reprezintă un flash-back la opera cheie a serii, La Voix Humaine : trei femei fuzionează într-un singur destin, cel al Femeii consumate de o dragoste imposibilă și care luptă din toate puterile împotriva absenței persoanei iubite. Toate cele trei situaţii se desfășoară în același loc, spațiu închis al intimății, și conduc la ultimele replici din La Voix Humaine, spuse la telefon fostului iubit : «Am firul în jurul gâtului. Am vocea ta în jurul gâtului…Sunt curajoasă. Grăbește-te. Hai. Închide ! Închide repede ! Închide ! Te iubesc, te iubesc, te iubesc, te iubesc, te iubesc…»
La Voix Humaine este o tragedie lirică într-un act, scrisă de Jean Cocteau în 1928 și adaptată pentru operă de compozitorul Francis Poulenc, în 1958. Prima reprezentație pe scenă a operei a avut loc în 1959, cu o durată de 40 de minute. Este povestea unei despărțiri prin telefon, trăită prin prisma femeii care iubește încă atunci când este părăsită. Cocteau voia să șocheze elita printr-un « scandal de banalitate ». Rolul unic dinLa Voix Humaine revine unei femei tinere și elegante, nu unei amante mai în vârstă abandonate pentru una mai tânără. Cruzimea piesei vine tocmai din aceasta, din ceea ce Cocteau voia să sublinieze ca fiind arbitrarul rupturii: un scandal de banalitate. La rândul lui, Poulenc a vrut să creeze un spectacol « înspăimântător și ultra-sensibil, care să îngrozească la fel de bine în momentele de calm cât și în cele de agitație ».
Christian Merlin, Le Figaro
Stéphanie d’Oustrac, strănepoată a lui Francis Poulenc, urmează Conservatorul Național Superior de la Lyon și își începe cariera cu rolul Medeea în Tezeu de Lully. Debutul ei este marcat de universul muzicii baroce, dar și roluri principale feminine care îi vin mănușă : Psyché, Phèdre, Céres sau Carmen. Performează pe scenele celor mai importante teatre din Franța, ca Opéra National de Paris, Théâtre des Champs-Elysées dar și la Londra (Barbican), Madrid, Tokyo și New York. A câștigat numeroase premii, printre care Victoires de la Musique în 2002 și Gramophone Editor’s Choice în 2010.
Pascal Jourdin a studiat pianul la Conservatorul Național Superior de la Lyon și la Accademia Nazionale Santa Cecilia de la Roma. Este membru al Trio-ului Novalis și a câștigat numeroase concursuri internaționale, printre care Vittoriu Gui la Florența. Este profesor de pian la Conservatorul Național din Montpellier și o acompaniază de multe ori pe Stéphanie d’Oustrac pe scenă.
Durata: 1h 20′
Spectacolul este tradus în limba română (supratitrare)
Preț bilete : intreg 21,20 lei; redus12,72 lei
