De Gellu Naum, regia și decorul Dragoș Galgoțiu
TAUS / Ionel Mihăilescu
KLAUS / Eduard Trifa
PAPUS / Marian Ghenea / Mircea Constantinescu
MELANIE / Sabrina Iașchievici
DOAMNA BURMA / Ruxandra Maniu
MAUS / Vlad Bîrzanu
SALVADOR DALI / Meda Victor
ÎNGERUL / Anda Saltelechi
SCAFANDRUL COCLES / Laurențiu Lazăr
Regie și decor – Dragoș Galgoțiu
Costume – Lia Manțoc
Animație – Sabina Spatariu
Video-design – Luca Achim
Light-design – Ștefan Ioșca
Durata spectacolului: 1h 45′
Nerecomandat sub 14 ani
Spectacol accesibilizat pentru persoanele cu dizabilități locomotorii, la cerere.
Credit Foto Mihaela Marin
O ”livadă de vișini” dadaistă, suprarealistă, cubistă, o poveste bizară, în care timpul a fost oprit și memoria se confundă cu imaginarul, un joc magic al minții, o utopie avangardistă, un experiment alchimic inventat cu mijloace teatrale, o erezie estetică, o forma de libertate…
Dragoș Galgoțiu
Extrase de presă
Un spectacol cu o estetică desăvârșită și o reușită actoricească de zile mari.Un spectacol frumos, bine ritmat, coerent în articulațiile sale interioare, jucat impecabil.Suntem invitați să privim și să experimentăm o altă dimensiune teatrală. Unde ne va surprinde și seduce jocul actoricesc. Unde ne vom minuna în fața decorului și a costumelor fantaste pentru că ăsta este mesajul, se pune accentul pe tot ceea ce ajunsese să fie secundar în teatru.Timp mort, timp în suspensie, timp al vârstei, timp ignorat, timp al reflexiei, timp de drum şi timp de moarte, suntem prinşi în Ceasornicăria lui Dragos Galgotiu într-un joc al timpilor şi timpurilor în care ne creăm propriile definiţii şi remodelăm febrili sensuri la granița cu absurdulTextul vorbește despre un loc în care timpul s-a oprit – «Aici e întotdeauna ora opt», repetă Taus. În locul ăsta se întâlnesc oameni și îngeri, destinele schimbă sau se repetă, alegerile pare că aparțin personajelor. Dragoș Galgoțiu insistă pe interpretarea actorilor și îi coordonează cu îndemânare printre replicile expuse cu voci schimbate, pantomină, dans și monologuri. […] Foarte buni sunt, toți!Metamorfoza lui Naum are și nu are reguli. Castelul său pare o lume acvatică unde scafandrul este păzitorul tainelor, refuzând a oferi adevăruri simple(Scafandrul: «Dacă n-ai aflat, nu pot să-ți spun. E o taină prea mare». Procesul lui Naum nu se luptă cu adevăruri, legi, vinovății, ci încearcă să afle o ştiință altfel decât ştiința de pe «câmpiile inteligente».
