Teatrul Odeon are plăcerea să prezinte
sâmbătă, 11 octombrie, ora 19.30, la Sala Studio
spectacolul Teatrului de Stat din Dresda
EU ŞI DOSARUL MEU
în cadrul festivalului internaţional
Vieţi paralele – Secolul 20 văzut prin ochii Poliţiilor Politice
EU ŞI DOSARUL MEU – Teatrul de Stat din Dresda, Germania
Regie: Clemens Bechtel,
Muzică: Sven Kaiser
Dramaturgie: Julia Weinreich
Decor și costume: Matthias Schaller
Cu: Eveline Ledig, Catharina Laube, Ilona Raue, Gottfried Dutschke, Max Fischer, Jürgen Gottschalck
Durata:1h 45′
Preţul biletelor: 21,20 lei, 12,72 lei
Spectacolul va fi urmat de discuţii cu publicul şi va avea supratitrare în limba română.
Teatrul documentar poate avea multe forme, însă cea mai autentică dintre ele este aceea în care oameni reali au curajul să își prezinte chiar ei experiența de viață pe scenă. Regizorul german Clemens Bechtel, cunoscut pentru experiența sa ca artist în zona teatrului documentar, a ales un grup de 9 persoane, femei și bărbați, pentru producția Eu și dosarul meu din cadrul proiectului internațional Vieţi paralele. Existența celor care vin pe scenă să ne vorbească a fost marcată în mod direct de activitatea Stazi, Serviciul de Securitate al Statului din Germania. Tragediile personale pe care ni le împărtășesc astăzi sunt mărturii importante despre trecutul recent. Intensitatea onestității și a curajului cu care ne amintesc despre o perioadă și despre un tip de societate ce nu pot fi uitate sunt absolut remarcabile. Eu și dosarul meu ne prezintă o lume a suspiciunii, a speranțelor pierdute și a fricii. Pentru cei implicați, această parte a istoriei este încă vie.
„Până în acest moment, perspectiva germană asupra perioadei regimului comunist a fost mai degrabă una națională. Din câte știu, cel puțin în ceea ce privește teatrul, nu a existat până acum un dialog între diferitele țări ce au aparținut blocului estic despre ceea ce s-a întâmplat înainte de 1989. Proiectul Parallel Lives/Vieţi Paralele ne oferă – atât practicienilor, oameni de teatru, cât și spectatorilor noștri – posibilitatea să cunoaștem mai multe despre situația din celelalte țări, despre felul în care lucrurile s-au întâmplat, despre felul în care fiecare națiune a trăit experiența regimurilor opresive. Ne oferă de asemenea oportunitatea de a împărtăși propria experiență, sentimentele, cunoștințele, iar acest proces mi se pare important în sensul creării unei solidarități europene”.
